Struţoaica îşi încredinţează pământului ouăle

Aripa struţului bate cu veselie, de-ai zice că este aripa şi penişul berzei. Dar struţoaica îşi încredinţează pământului ouăle, şi le lasă să se încălzească în nisip. Ea uită că piciorul le poate strivi, că o fiară de câmp le poate călca în picioare. Este aspră cu puii săi de parcă nici n-ar fi ai ei. Că s-a trudit degeaba, nu-i pasă nici de cum! Căci Dumnezeu nu i-a dat înţelepciune, şi nu i-a făcut parte de pricepere. Când se scoală şi porneşte, râde de cal şi de călăreţul lui.
(Iov 39:13-18)